Mark Gitenstein pare genul de ambasador manierat, binevoitor şi extrem de încântat de ţara în care îşi îndeplineşte mandatul. Şi este, fără îndoială. Dar mai sunt câteva lucruri care pot scăpa. L-am văzut acum câteva zile ascultând cu răbdare şi hotărâre ce aveau de spus judecătorii şi procurorii adunaţi la o conferinţă despre justiţie sponsorizată de ambasada americană. Ca vechi jurist, omul pare realmente preocupat de a găsi o soluţie la marasmul în care se află justiţia română, ceea ce îi face onoare. Dacă veţi urmări atent, veţi descoperi în plus în acest interviu un om cu un simţ al umorului destul de caustic pe care ştie să îl paseze elegant, cu o voce joasă şi un zâmbet imperceptibil.

România liberă: A trecut aproape un an de când aţi fost numit ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti. Cum a fost acest an? Se apropie România cât de cât de imaginea pe care o aveaţi despre ea?

Mark Gitenstein: Înainte de orice, trebuie să recunosc că am cea mai bună slujbă din câte am avut vreodată şi sunt îndrăgostit de ea. Mă distrez de minune; pentru mine reprezintă un moment de redescoperire a legăturilor mele personale - ceea ce este important - dar această slujbă mi-a permis să îl reprezint pe preşedinte Obama şi poporul american, ceea ce, desigur este o onoare şi un privilegiu. România este incredibilă! Iubesc România. Nu ştiam destule despre România când am venit aici. Mi se spusese că este o ţară frumoasă dar habar n-aveam cât e de frumoasă. În ultimele săptămâni am călătorit destul de mult prin ţară. Am fost în Delta Dunării, care este incredibilă. Îmi aminteşte de locurile unde am copilărit, în mlaştinile Floridei.

Am fost şi la Oradea şi am vizitat câţiva oameni în munţi şi mi-am amintit de munţii din statul North Carolina, unde am fost la colegiu, la Universitatea Duke. România îmi aminteşte de multe lucruri plăcute dar aici este o diversitate