Festivalul Internaţional de Literatură Serile de Poezie ale Revistei Antares 2010 - Galaţi, Brăila şi Buzău - a fost un eveniment ale cărui ecouri continuă să se facă auzite.

Poezia este un semn de prietenie faţă de spirit, încercând, pe o cale esenţializată, prin trăire lirică, să aducă ce-i mai adânc din inima pe buzele omului. "Mă simt prieten cu frescele estrusce din Tarquinia de acum aproape trei mii de ani", a spus poetul austriac Bernhard Widder. El relua afirmaţia prozatorului gălăţean Dimitrie Lupu - care dorea să lărgească dezbaterea despre poezie şi prietenie, afirmând că el se simte prieten cu Michelangelo, chiar dacă sculptorul nu mai trăieşte. Aşa că arta şi prietenia nu se rezumă la o relaţie in praesentia, în timpul existenţei a doi prieteni - cum a fost prietenia între Schiller şi Goethe -, ci poate însemna legătura peste timp, în spirit a oamenilor.

Aristotel spunea că " prietenia este un spirit în două trupuri". Chiar acest lucru ni l-a amintit Paul Spirescu, când a pomenit despre La Chute, povestirea lui Albert Camus, unde prietenia însemna că, atunci când unul dintre prieteni a ajuns la închisoare, celălalt a hotărât să zacă cu pieptul gol pe podeaua rece, ca să simtă şi el suferinţa celui închis. Prietenia înseamnă, spunea unul dintre interlocutori, că un prieten poate să-şi dea viaţa pentru celălalt, la fel cum soldatul la datorie face sacrificiul suprem pentru patrie. Numai că prietenul adevărat nu este obligat de nici o uniformă să facă acest lucru, de nici un jurământ să se sacrifice, ci o face, pur şi simplu, din prietenie.

Profesorul de filosofie şi poetul gălăţean Iulian Grigoriu a moderat discuţia cu chipul îndreptat către Dunăre şi vechea Biserică Sfânta Precista din Galaţi. Aşa a început "Festival Internaţional de Literatură ale Revistei Antares",ediţia a 12-a, gândit şi coordonat de către poetul gălăţean C