CSAT-ul se pronunta intr-o chestiune care nu are ce cauta in domeniul sau de reglementare. Dar, cu toate ca intra pe un teritoriu minat, pune un diagnostic corect. Practicile mafiote nu sint articulate doar in structurile statului, ci au prelungiri bine reprezentate in presa. E greu de spus citi specialisti pe metru patrat are Romania in materie de aparare si securitate nationala. Cu siguranta, in presa au aparut foarte multi, in traditia recalificarii instantanee la locul de munca. O dovedeste nervozitatea jurnalistica, blogaristica, declansata de ceea ce CSAT a trimis Parlamentului: strategia nationala de aparare. Ea pune pe tapet o problema reala, despre care stiu sau au auzit toti jurnalistii: „campania de presa la comanda", „raspindirea de informatii false" prin intermediul trusturilor care urmaresc „influentarea deciziei politice" si „obtinerea de avantaje de natura economica." Consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu are si citeva exemple concrete. Mai exista si multe altele, despre care nu s-a vorbit public. Tiparul este reprodus in fiecare judet, in fiecare oras mai important, unde chireacii si rosca-stanestii au o influenta incredibila. (Politicieni, oameni de afaceri nu va ascundeti dupa deget! Ati defilat pe la sindrofiile lor, unde ati pupat respectuos condurul, de teama sa nu fiti luati in catare!) Putem fi de acord: CSAT-ul se pronunta intr-o chestiune care nu are ce cauta in domeniul sau de reglementare. Dar, cu toate ca intra pe un teritoriu minat, pune un diagnostic corect. Practicile mafiote nu sint articulate doar in structurile statului, ci au prelungiri bine reprezentate in presa. Fosgaiala persoanelor dubioase din domeniu este identica, daca nu mai accentuata decit in societatea romaneasca. A incerca sa impui un cod de comportament, o delimitare de practici scandaloase in interiorul breslei este la fel de imposibil ca a-i solicita justitiei