Puterea este cel mai bun afrodiziac, iar viaţa amoroasă a marilor conducători, de la Mao la John Kennedy, de la Mitterrand la Bill Clinton şi Silvio Berlusconi, pare să confirme această teorie.
Politicienii aflaţi la putere, marii şefi ai băncilor şi companiilor reuşesc să guverneze mai bine, dacă au parte şi de o viaţă sexuală activă? Aceasta este întrebarea pe care şi-a pus-o în paginile ziarului Financial Times Luke Johnson, preşedintele canalului englez de televiziune Channel 4, şi care scrie frecvent pentru acest cotidian, inspirat fiind de aventurile „puternicilor“ de pe Bătrânul Continent şi de dincolo de Ocean. De altfel, puterea a fost dintotdeauna cel mai bun afrodiziac, aşa cum bine a spus Henry Kissinger, dacă ne luăm după biografiile unor conducători precum Mao, John Kennedy, Mitterrand, Bill Clinton sau Berlusconi. Însă, Johnson îşi concentrează atenţia mai ales asupra domeniului său: cel financiar. Dacă ne luăm după Johnson, acest domeniu este plin de bărbaţi trecuţi binişor de prima tinereţe, care sfidează soarta în compania unor femei mult mai tinere.
„Uneori, am senzaţia că nu şi-au trăit viaţa la 20 de ani, pentru că erau prea ocupaţi să facă bani, iar acum simt nevoia să îşi ia revanşa. Au nevoie de stimuli pentru a reanima atmosfera irespirabilă din sălile de şedinţă“, scrie autorul.
Instinctul puterii
Dar chiar să fie adevărat? Chiar să fie acesta secretul cel mai întunecat al puterii şi al instinctului de competiţie al bărbaţilor? „Persoanele aflate în posturi de conducere vor să fie primele în orice, să aibă cel mai bun ceas, cea mai rapidă maşină, cea mai frumoasă femeie, sunt bărbaţii-vânător. Însă, este un instinct pe care persoanele care au multe responsabilităţi trebuie să ştie să îl ţină sub control, altfel se alege praful de companiile lor. Nu trebuie să amesteci sentimentele cu relaţiile. Aces
