Când Cristian Preda a adus în discuție exemplul și teoriile lui Benjamin Constant în scurtul comentariu de pe blogul personal, intitulat ”Presa”, am bănuit că, de fapt, vizați sunt colegii lui de partid (cei din fruntea partidului), ba chiar și Traian Băsescu. Pentru că mi-e greu să cred că europarlamentarul PD-L nu cunoaște istoria vieții lui Benjamin Constant și faptul că textul adus în discuție a fost scris de acesta pentru a sprijini măsurile autoritare impuse de Napoleon. Cel care, după ce cu un an mai devreme (în 1814) fusese foarte dur atacat într-un pamflet celebru de Benjamin Constant, l-a numit pe acesta în Consiliul de Stat (în 1815, în timpul domniei ”de 100 de zile” a lui Napoleon).
Practic, exemplul propus de Cristian Preda, aparent în sprijinul unor măsuri care să justifice un anumit control al presei (de genul celui propus de Traian Băsescu în Strategia Națională de Apărare), arată, de fapt, că un astfel de control este specific regimurilor autoritare și chiar dictatoriale.
Mai mult, continuând să citeze din Benjamin Constant, este prezentat modelul libertății presei din Anglia (Anglia secolului XVIII și începutului de secol XIX) în care ”regele nu poate fi insultat în nicio scriere”. Dincolo de faptul că Cristian Preda știe că Traian Băsescu nu este rege, argumentul pe care se bazează o asemenea restricție în Anglia (interzicerea insultării regelui) este justificat de neutralitatea puterii. Atâta vreme cât legea îi apără pe cetățeni de orice agresiune din partea puterii, e logic ca și puterea (mai exact, simbolul ei) să fie apărată de orice agresiune din partea cetățenilor.
Așadar, pentru ca puterea să aibă dreptul să pretindă neutralitate din partea cetățenilor (implicit și din partea presei) e necesar ca, în primul rând, puterea să fie neutră. Ori Cristian Preda știe că Traian Băsescu numai neutru nu este.
În termeni sporti
