Diana, 35 de ani: „Mă simt vinovată dacă nu o sun pe mama în fiecare zi. Ea îmi spune mereu că ar vrea să ştie de mine, ce fac, unde sunt etc. De fapt, simte nevoia să vorbească pentru că este singură şi nu are pe cine să cicălească. Dacă trec multe zile şi nu o sun îmi atrage atenţia, iar eu mă simt vinovată, mai ales când mă gândesc că într-o zi nu o să mai fie. Pe de altă parte, mă ţine o jumătate de oră la telefon cu cele mai plictisitoare poveşti. Ce mă sfătuiţi?"

„Interacţiunea cu părinţii este pentru foarte multe persoane dificilă şi delicată. În situaţii de tipul celei pe care aţi descris-o este utilă de multe ori fixarea unui «program de interacţiune», astfel încât nici mama să nu se simtă neglijată, nici dumneavoastră să nu resimţiţi presiunea faptului că nu sunaţi şi sentimentul de vină atunci când telefoanele lipsesc.

Acest program de interacţiune constă în negocierea unui interval regulat de timp la care va avea loc contactul telefonic. Probabil negocierea se va purta între contact zilnic (nevoia mamei) şi la „x" zile (nevoia dumneavoastră). Dacă mama nu respectă intervalul, este necesar să îi răspundeţi la telefon şi să îi reamintiţi înţelegerea şi că urmează să vorbiţi mai mult după „x" zile, după care vă luaţi la revedere; foarte important să nu staţi de vorbă şi să nu răspundeţi la întrebările ei atunci când sunteţi contactată în afara programului de interacţiune negociat, pentru ca altfel va învăţa că înţelegerea poate fi încălcată şi, de fapt, nu există.

De asemenea, este strict necesar ca dumneavoastră să respectaţi programul negociat şi să sunaţi la intervalul de zile stabilit.

Aşteptăm întrebările dumneavoastră la familie@romanialibera.ro sau pe adresa redacţiei, strada Nerva Traian 3, bl. M 101, etaj 4, sector 3, Bucureşti.

Diana, 35 de ani: „Mă simt vinovată dacă nu o sun pe mama în fiecare zi. Ea îmi spune mer