Calificarea Ghanei în sferturile de finală ale Cupei Mondiale e o veste bună pentru forul conducător al fotbalului, mereu dornic să găsească teritorii de unde să apară talente, dar şi voturi care să garanteze încă un mandat echipei lui Blatter. Sursa: EVZ

E un semnal pozitiv şi din perspectiva celor care speră că o minge e suficientă pentru a dispărea uriaşele diferenţe dintre state: Ghana e pe locul nouă în lume între ţările cu cele mai puţin performante economii şi, iată, a eliminat SUA, întâmplător, americanii fiind cei mai mulţi cumpărători de bilete de la Mondialul sud-african.

"Simţim că avem un întreg continent care ne susţine", spune ghanezul "Dede" Ayew după ce naţionala "Stelelor negre" a ajuns între primele opt echipe ale lumii, ceea ce mai reuşiseră doar Camerun (1990) şi Senegal (2002).

Ilustrul necunoscut Milovan Rajevac, al treilea sârb ajuns la cârma naţionalei ghaneze, supralicitează: "Tuturor le place fotbalul de calitate şi de aceea cred că Ghana se bucură de sprijinul întregii lumi, nu doar al continentului african". Asta da unanimitate!

Aşadar, trupa berlinezului Kevin-Prince Boateng nu mai e doar echipa Ghanei, ci a Africii care găzduieşte în premieră turneul final şi, de fapt, a mapamondului. Ferice de o asemenea susţinere, întrucât pe restul continentelor - cele cu un fotbal mai puţin proaspăt, dar unde vârsta reală a fotbaliştilor coincide cu cea din acte - microbiştii par tributari unei mentalităţi îngrădite de hotare ferme.

Nu-mi imaginez că întreaga Europă şi-ar scuipa bojocii în vuvuzele presupunând că Slovacia ar rămâne ultima reprezentantă a Lumii Vechi în competiţie, că toţi latino- americanii ar răguşi pentru Chile sau că nord-coreenii vor să-şi vadă idolii japonezi înfruntându-i pe "Los Paraguayos".

După ce a devenit prima echipă care are nevoie să ajungă în "opti