Toata lumea ii canta prohodul lui Boc. Justificat, daca ne gandim cam ce e in tara la ora actuala. Cu toate astea, actualul guvern are toate sansele s-o mai duca inca mult timp de acum incolo. Taras-grapis, dar nu e inca mort si ingropat. Asta pentru ca are totusi cateva atuuri. Niciunul dat de performanta, dar o multime date de context.

Printre ele, perioada in care suntem ori timpul ramas pana la alegeri. Niciunul nu e insa asa de important precum calculele facute de cel mai puternic om din tara asta. Traian Basescu.

Cat de rau?

Dezastru? Colaps? Cataclism? Sinucidere nationala? Le stim pe toate. Titluri care fac rating, ca doar presa e cea mai capitalista dintre segmentele societatii. De fapt, chiar daca stam prost, nu e dezastru si nici prabusire. O sa stim cand e. O sa stim cu siguranta.

Ideea e ca nu va fi vreo revolutie care sa-l schimbe pe Emil Boc. Poate analistii de azi au uitat, dar au fost guverne aflate in situatii mult mai rele ca acesta. Infinit mai rele. Si au rezistat. Sigur, asta nu inseamna neaparat ca un lucru il determina pe altul, dar putem face o comparatie.

Guvernul Vacaroiu, incompetent de la un capat la altul, a rezistat patru ani de zile. In ciuda grevelor, in ciuda presiunilor sociale si in ciuda unei majoritati parlamentare mult mai fragile. Iar pe vremea aia chiar ca eram pe marginea prapastiei. Salariile erau de mizerie, nu aveam granite deschise spre Vest si saracia era mult mai mare ca acum.

Guvernele Conventiei Democrate au stat chiar mai rau, daca ne gandim ca au facut cele mai dureroase restructurari posibile. Dar nici pe ele nu le-a doborat strada. Au fost schimbate la urne sau le-a schimbat presedintele Emil Constantinescu.

Evident ca pretentiile romanilor au crescut, dar toate astea ne pot spune ca limita de suportabilitate a romanilor e undeva de