Nu trebuie să fii cine ştie ce economist ca să-ţi dai seama că respingerea de către Curtea Constituţională a măsurii de reducere a pensiilor nu e un câştig pentru cei care ar fi fost atinşi şi cred că au scăpat. Spun „cred" pentru că, de fapt, nu a scăpat nimeni de micşorarea veniturilor şi nici nu are cum să scape cineva. Pentru că mărirea TVA ne va atinge pe toţi. Dar mai urmează şi mărirea preţurilor, într-o avalanşă greu de prevăzut până la capăt, urmează o inflaţie pe care nu ştiu cine ar putea să o prevadă în adevărata ei „splendoare". Urmează şi taxe şi impozite suplimentare, care în scurtă vreme vor reduce la loc încasările la buget, ceea ce va provoca alte taxe şi impozite şi aşa mai departe, într-un lanţ al slăbiciunilor fără sfârşit. Slăbiciuni de care, într-un fel, suntem cu toţii responsabili, cei aleşi întâi şi cei care i-au ales pe urmă. Sigur că, exact ca-n cazul comunismului, când vinovăţia e a tuturor rămân şi gradele diferite de vinovăţie, de la cei care acceptă şi se supun la cei care fac răul deliberat, în propriul lor interes.
Sigur, românii au o deosebită consideraţie pentru cifrele mari, dovadă şi că nu se mai pot desprinde de milioane şi de sute de mii, deşi au trecut mai bine de patru ani de când banii vechi nu mai circulă. Cramponarea asta de cifre o fi stând şi la baza bucuriei că pensionarii au scăpat de reducerea pensiilor. Au scăpat de cele 15% cu care li s-ar fi diminuat cifra primită lunar, dar nu vor scăpa de nu ştie nimeni ce procent, probabil mai mare, cu care se va diminua valoarea reală a pensiilor. Vorba cuiva: situaţia ameninţă să se îmbunătăţească din ce în ce mai rău.
Spuneam mai sus că vinovăţia ne aparţine, într-un fel, tuturor. Dar mult mai vinovaţi sunt cei care ar trebui să înţeleagă pe ce lume trăiesc, cei care se grăbesc să conducă, să proiecteze viitorul ţării, fără, de fapt, a avea habar de nimic din c
