3% până la 7% dintre elevi pot suferi de ADHD (attention-deficit Hhyperactivity disorder - tulburare cu deficit de atenţie, hiperactivitate/impulsivitate). Studiile susţin că băieţii sunt de trei ori mai predispuşi decât fetele să aibă ADHD.
"Vestea bună este că, depistată şi tratată consecvent, această tulburare are mari şanse să dispară, iar copilul va deveni un adolescent şi apoi un adult sănătos. Pe de altă parte, părinţii trebuie să înţeleagă că, odată început, tratamentul nu trebuie oprit în perioada vacanţelor", precizează profesorul universitar Mircea Tiberiu din Timişoara.
Totodată, profesorul universitar doctor Voica Foişoreanu de la Târgu-Mureş precizează că "secretul constă tocmai în continuarea atât a tratamentului comportamental, alături de psihopedagogi, cât şi a tratamentului medicamentos, conform recomandărilor specialiştilor".
SIMPTOMATOLOGIE
Această afecţiune se poate manifesta prin forme uşoare, moderate sau grave. Printre simptomele de bază se numără hiperactivitatea sau comportamentul impulsiv şi deficitul de atenţie.
Majoritatea celor care suferă de ADHD pot manifesta un amestec de simptome, în schimb alţii pot avea doar un singur simptom. Diagnosticul se poate pune dacă o parte din simptomele ADHD au apărut până la vârsta de 7 ani, cauzează probleme şi persistă cel puţin şase luni.
Ideal este ca boala să fie depistată la timp. În cazul în care nu este diagnosticat, ADHD poate avea consecinţe grave, printre care: lipsa de performanţă la şcoală, depresie, dificultăţi de relaţionare şi, mai târziu, dificultăţi în găsirea şi menţinerea unui loc de muncă.
TERAPIE ÎN FUNCŢIE DE PACIENT
Nu se cunosc cauzele exacte ale ADHD. Însă o mare parte din cadrele medicale susţin cauzele biologice şi o legătură genetică. În ceea ce priveşte modalitatea de diagnosticare,
