”Dacă la CCR nu era blocată decizia de a micșora pensiile, angajații plătiți de la buget ar fi avut de suportat doar diminuarea cu un sfert a salariilor. Era mult, dar aveau măcar speranța că prețurile nu vor crește și că, după un timp, vor avea din nou salariile de până acum, fie prin redresarea economiei, fie prin reduceri de personal. În noile condiții, bugetarii vor avea o povară suplimentară: sporirea TVA la 24% le va face viața și mai penibilă.”

Citatul îi aparține lui Cristian Preda și e din textul ”În apărarea bugetarilor”, publicat pe blogul personal. Care sunt bugetarii despre car Cristian Preda spun că sunt pe punctul să ”clacheze”? ”Vorbesc despre medicii și asistentele medicale care pleacă din țară pe capete, vorbesc despre profesorii care sunt plătiți mai rău ca în Gabon, vorbesc despre funcționarii corecți și dedicați interesului public. Numesc aceste categorii, pentru că știu sigur că și clienții, și corupții vor găsi, indiferent de partidul din care vin și de locul în care se află în sistemul public, cum să supraviețuiască.”

Corect. Sau aproape corect. Pentru că, citind acest text, am realizat un lucru. Șomerii au dispărut aproape cu desăvârșire din discursul politic și public (al mass-media și al societății civile). Ca și cum această problemă nu ar exista. Sporadic, mai sunt prezentate cifre, care nu mai emoționează însă pe cineva. Și pe care nu le citez pentru simplu motiv că nu mai există nicio garanție privind exactitatea lor. Pentru că nimeni nu îi mai numără pe cei care au renunțat să mai apeleze la Inspectoratele Teritoriale de Muncă pentru a-și găsi un job, cei care n-au figurat niciun moment în aceste statistici (pentru că nu au fost ”disponibilizați”, ci și-au încheiat contractul de muncă ”cu acordul părților” ș.a.m.d.).

La radio am auzit ieri o știre conform căreia, din punct de vedere statistic, numărul șomerilor chiar