Multe studii au aratat ca mamele tind sa aiba un copil favorit, de obicei primul sau ultimul nascut, rar cel (cei) din mijloc, sau copilul care le seamana cel mai bine din punct de vedere fizic ori ca mod de a gandi. Insa cum gandesc copiii deveniti adulti vizavi de acest aspect?
La aceasta intrebare au incercat sa raspunda psihologii de la Universitatea Cornell, care au descoperit ca existenta unui copil favorit isi pune pecetea asupra tuturor fratilor, indiferent de postura lor, chiar la multa vreme dupa ce parasesc casa parinteasca, relateaza LiveScience.
Din nefericire insa, toti copiii sunt predispusi depresiei: cel ales pentru ca se simte vinovat - si comportamentul cu fratii sai avand de suferit, pentru ca acestia se considera nedreptati si tind sa se razbune - , resimtind ulterior povara de a purta de grija parintilor, ca si adult, iar ceilalti pentru ca nu au fost ei alesi.
"Perceperea tratamentului inegal are efecte negative asupra tuturor", explica cercetatorii americani.
Iar daca mama nu face diferente intre copii, cei din urma sunt convinsi ca un favorit tot exista, aceasta convingere venind cu stresul aferent.
Doar in 15% dintre cazuri copii (deveniti maturi) intervievati, cateva sute, au declarat ca nu cred ca mama lor a avut un favorit. In realitate, potrivit raspunsurilor mamelor, in 30% dintre cazuri nu a existat un favorit.
Multe studii au aratat ca mamele tind sa aiba un copil favorit, de obicei primul sau ultimul nascut, rar cel (cei) din mijloc, sau copilul care le seamana cel mai bine din punct de vedere fizic ori ca mod de a gandi. Insa cum gandesc copiii deveniti adulti vizavi de acest aspect?
La aceasta intrebare au incercat sa raspunda psihologii de la Universitatea Cornell, care au descoperit ca existenta unui copil favorit isi pune pecetea asupra t
