Preşedintele Traian Băsescu a ieşit din acalmia perioadei post-ciuruire cu anunţul şocant din 6 mai, când vestea unei Românii năuce prăpădul cu reducerea salariilor şi a pensiilor.

Dl Băsescu avea să revină câteva zile mai târziu cu o lungă confesiune explicativă pe aceeaşi temă, într-un discurs licoros şi plin de digresiuni cam fără noimă, dată fiind lapidaritatea seacă a subiectului în discuţie. După ce a pârjolit sufletele românilor cu fulgerele pogorâte din Olimpul său personal (i se spune Zeus), dl Băsescu s-a afundat în tăcere. Cine poate şti ce face dl Băsescu când tace?

Se va fi cufundat probabil în lectura sondajelor de opinie, unde aerul nonşalant cu care a expus apocalipsa l-a depreciat mai rău ca moneda naţională. Sunt stânjenit să spun, din nou, că dl Băsescu minte. Parafrazând însă o vorbă a lui Gabriel Liiceanu, mă simt „obosit şi înfrânt" de un Traian Băsescu irevocabil ipocrit care ne tot păcăleşte de când a intrat în politică, joacă la cacialma şi mai ia şi poturile cele mari. Prin tradiţie, când e prins cu minciuni flagrante, dl Băsescu dispare o vreme din peisajul public.

Aşa se întâmplă şi acum, mai ales că după pacostea cu scăderile, a venit şi năpasta cu creşterile. Încă îl apără ursita minciunilor sale scrise cu cerneală simpatică. Ce mai contează că în 16 noiembrie 2009, într-o emisiune televizată, dl Băsescu declara că, „dacă s-ar renunţa la cota unică sau ar trebui să creştem alte taxe, şi eu, şi PDL ar trebui să plecăm acasă"? Să mai amintesc că dl Băsescu aflase mult mai devreme cum se coace răul, dar l-a arătat mulţimii de parcă ar fi demascat un trădător de ţară doar după ce Europa a început să-i tragă de mânecă pe oamenii puterii de la Bucureşti?

Asemenea prostiri ale cetăţenilor sunt clasate de curtenii săi în categoria unor ieşiri ale unui Traian Băsescu mai şugubăţ de felul lui atât când se ia la harţă c