Actriţa dublu césarizată a explicat de ce fiecare rol i se potriveşte ca o mănuşă până la finalul filmărilor. Sursa: AFP Photo
"Când filmez, aştept întotdeauna accidentul, sticla care se varsă, pasărea care trece prin cadru, şi iubesc momentele în care se petrece ceva neaşteptat", spunea Sabine Azéma în octombrie 2009.
Nu, nu i-am împărtăşit sentimentele când, în timpul interviului, a vrut să fie amabilă turnându-mi apă în pahar şi inun dându-mi reportofonul în cursul acestei acţiuni. Ne aflăm într-o cameră de hotel parizian, la întâlnirile organizate de Unifrance (asociaţia pentru promovarea filmului din Hexagon), iar subiectul nostru de discuţie constă în "Ierburi sălbatice", lungmetrajul de Alain Resnais dublu premiat la Cannes.
Sabine Azéma, muza veterană a regizorului şi partenera lui de viaţă, o interpretează pe Marguerite Muir, dentistă şi aviatoare. "Ierburi sălbatice", care vine la cinci decenii după "Hiroshima mon amour", nu e orice film de Resnais. Cineastul şi-a încălcat o veche regulă realizându-l, căci a adaptat un roman. Unul de Christian Gailly, care l-a lăsat să îşi aleagă orice proză din cele scrise de el.
Rezultatul ecranizării mi se pare ambiguu chiar şi în timpul discuţiei cu actriţa, care face destule ca să-ţi capteze atenţia. Mai precis, schimbă registrul de la hohote de râs la un timbru sumbru sau melancolic de la o propoziţie la alta. Oricum, "Ierburi sălbatice" mă prinsese sau, mai degrabă, două treimi din el o făcuseră.
Apoi intervine un hiat, povestea de dragoste se destramă inutil între un schimb de istericale, iar între realizare şi motivaţia ei intelectuală se cască un gol. Înţeleg că Resnais vrea o metamorfoză a unui truc ieftin de "slapstick comedy" într-un element dramatic, dar nu înseamnă că îi şi iese. Cronicile divizate între ode şi evaluări sarcastice au doza lor de drep
