Alessandro Roca, maestru cofetar, şi-a început "Cursul de bază pentru prepararea îngheţatei", de la "Gelato University"din Bologna, cu următoarele cuvinte: "Care este produsul care nu suferă din cauza crizei? Trebuie să fie un produs bun, ieftin, la îndemâna oricui. Trebuie să aibă ingrediente elementare, să fie uşor de făcut şi gata de vânzare. Şi, pe deasupra, să aducă profit mare".
O universitate a îngheţatei? Exact. O idee de succes creată de Carpigiani, fabrica de aparate pentru îngheţată fondată în 1945. Astăzi, utilajele sale acoperă peste 50% din piaţa mondială a laboratoarelor de "gelato artigianale", de îngheţată artizanală, cum o numesc italienii.
"ÎNGHEŢĂTĂRIA" DE LA BOLOGNA
În fiecare an se perindă pe băncile universităţii "elevi" din toată lumea, doritori să pătrundă secretele acestui aliment menit să alinte papilele gustative. E vorba despre oameni - femei, bărbaţi, tineri sau maturi - împinşi de motivele cele mai diferite. Zeci de oameni, de poveşti, de realităţi, de vise.
O mexicancă îmi povesteşte că a ieşit la pensie şi că vrea să-şi investească economiile într-o "îngheţătărie". Mama şi fiul fac cursul împreună. Un cuplu din Pakistan, ea înfofolită din cap până-n picioare, el cu barba prea neagră, îmi spun că vor "o viaţă mai bună". La fel şi un avocat canadian, sătul de tribunale, spune că vrea "să înveţe să facă ceva cu mâinile lui".
Oameni care, în paranteză fie spus, plătesc 700 de euro pe o săptămână de curs şi apoi se întorc la casele lor cu o diplomă de gelataio, de "îngheţătar".
Am fost invitată împreună cu o duzină de ziarişti din toată lumea să vedem cum se naşte îngheţata all'italiana. Că doar - chiar dacă multe naţii îşi atribuie paternitatea îngheţatei (până şi Alexandru Macedon se spune că mânca un amestec de fructe, mirodenii, miere şi zăpadă) - Italia rămâne l
