Deşi sunt cap de jurnal la orice televiziune, ştirile despre puhoaiele care au invadat nord-estul României şi ravagiile făcute de apele dezlănţuite par să nu stârnească prea mult interes, la nivel de autorităţi în Timiş. Până la urmă, a trecut un cincinal de când, la inundaţiile din 2005, Timişul era prins cu infrastructura şi sistemele de prevenire şi combatere a inundaţiilor în vine. Clasicele explicaţii de atunci, cu revărsările de ape care au venit pe nepregătite, ca şi cum viiturile ar fi trebuit să trimită preaviz, au pălit rapid, pe măsură ce ieşeau la iveală furturile entuziaste, sistematice, programate, metodice la care fusese supus, ani în şir, tocmai sistemul de îmbunătăţiri funciare, cel cu competenţe directe pe prevenirea unor astfel de calamităţi.

Timpul s-a scurs, pozele de la Gătaia, cu costum Armani asortat la cizme de cauciuc bleu, au completat CV-ul, albumul profesional sau chiar profilul web de socializare al unor miniştri de azi şi de ieri. Proiectul „Hotel Otelec” (vehiculat în băşcălie de presă după ce fostul premier Călin Popescu Tăriceanu îi spusese unei sinistrate din aceeaşi localitate : „Da' ce vreţi, doamnă, să vă fac hotel?”) nu s-a mai materializat. La unele case de sinistraţi probabil că termopanele s-au topit odată cu criza, fiind înlocuite de clasicele celofane, iar tifelul alb a mai fost înveselit de petele de mămăligă de la proiectilele-farfurie aruncate după consoarta refractară, nostalgică după vremurile în care autorităţile umpleau cu de-ale gurii bătătura de abia uscată.

Din punct de vedere al prevenirii unor noi dezastre de genul celui de acum cinci ani, e greu de spus însă, că se stă mai bine. Digurile au fost consolidate la nivelul celor de dinainte de inundaţii, semn că autorităţile au fost conservatoare şi consecvente. Probabil, s-a mers pe ideea ca inundaţiile viitoare, să fie la fel ca cele din 2005, fiindcă