Stagiunile muzicale bucureştene s-au încheiat. În această seară mai puteţi vedea la Ateneu Filarmonica "George Enescu" dirijată de Misha Katz, după care lunga vară mai mult sau mai puţin fierbinte va readuce o secetă pe care iubitorii de astfel de evenimente o resimt întotdeauna, aşteptând cu nerăbdare toamna.

S-au anunţat ceva serii de concerte de vară, dar în vremuri în care finanţările nu sunt sigure pentru nimic, este greu să le anunţi ca oferte culturale certe. În acest context, Opera Naţională Bucureşti şi-a închis stagiunea 2009-2010 cu o surpriză pentru toţi iubitorii genului: premiera operei Turandot de Puccini, pe 26 iunie şi 27 iunie, o versiune semiconcertantă, avându-i în distribuţie pe Silvia Sorina Munteanu/ Mariana Zvetkova (Turandot), Efe Kislali/ Kiss B. Atilla (Calàf), Crina Zancu/ Irina Iordăchescu (Liù), Florin Diaconescu (Altoum), Marius Boloş/ Horia Sandu (Timur), Florin Simionca (Ping), Cristian Mogoşan (Pang), Valentin Racoveanu (Pong), Ion Dimieru (Mandarinul).

Vorbind despre Puccini

Plonjând în sofisticata muzică a lui Puccini specifică acestei capodopere (ultima sa creaţie), aflată atât de departe în intelectualismul ei de atmosfera care ne înconjoară în viaţa cotidiană, mi-am adus aminte cum celebritatea lui Puccini s-a sprijinit mult timp pe o serie de neînţelegeri. Această celebritate s-a bazat la început pe adeziunea iubitorilor operei secolului al XIX-lea, atraşi de efuziunile lirice cuprinse în creaţiile sale şi seduşi de extraordinara lui eficacitate dramatică, dar perfect indiferenţi faţă de inovaţiile atât de importante ale teatrului său şi ale limbajului lui orchestral şi armonic.

Conferind orchestrei un rol esenţial, creând, mai mult decât atât, un climat armonic nou, aproape de neconceput în Italia epocii, având un remarcabil simţ al construcţiei teatrale şi remarcându-se prin concizia extr