E clar, cei de la HTC sunt sadici. Să produci tu două bijuterii precum Desire şi Legend şi să le lansezi în acelaşi timp, ba chiar să le trimiţi în teste într-o ordine nefirească, mi se pare prea mult.
Mai întâi a fost Desire. Şi aici mă refer la testare. Adică a venit regele în teste. Rege, pentru că Desire are procesorul de 1 GHz, are ecranul de 3,7 inci cu senzor de proximitate şi arată ca o bijuterie. Succes indiscutabil. Apoi a venit Legend, urmaşul lui Hero, un telefon cu priză al celor de la HTC.
Ce să-i reproşezi, când vezi că se mişcă la fel de bine ca Desire şi mai ales când arată cum arată şi mai are şi carcasă din aluminiu (unibody, fără îmbinări)? Grea încercare, atât pentru testeri, cât şi pentru cumpărători!
Cred că sunt mulţi cei ca mine care ar face din cele două, unul. Adică ar înfunda în sexosul Legend dotările lui Desire. Pentru că sunt convinsă că toţi cei care-şi doresc procesor puternic şi ecran măricel, de 3,7 inci, vor şi corpul "lucrat la sală" al lui Legend. Dar nu se poate, căci producătorii de telefoane mobile vor să ne scoată cât mai mulţi bani din buzunare, aşa că fac orice pentru a câştiga pe mai multe planuri.
Dar să revenim la Legend(a) noastră. Aşa cum spuneam, nu-i cu nimic mai prejos decât Desire, regele. Doar că procesorul său este un Qualcomm MSM 7227 de 600 MHz (şi, credeţi-mă, se descurcă de minune cu versiunea Eclair 2.1 a Androidului), iar ecranul are 3,2 inci, deci e mai mic decât al lui Desire sau al iPhone 3G (3,5 inci). Şi Desire, şi Legend utilizează Eclair, precum şi varianta upgradată a interfeţei HTC Sense, care are o trecere nemaipomenită la clientelă.
Utilizatorul poate avea acces la aplicaţiile folosite dintr-un număr de şapte ecrane disponibile, dar având şi opţiunea de a vizualiza simultan cele şapte ecrane. Şi Legend, ca şi Desire, oferă viteze la tr
