De buna voie si siliti de criza [in general, si a presei tiparite, in particular], The Times si The Sunday Times au luat ieri decizia istorica de a-si trece si site-urile contra cost. Asta dupa ce, in prima faza, au limitat anumite articole care au ramas vizibile doar pentru userii inregistrati.
Lumea presei scrise urmareste, in general, de pe margine acest experiment, pe principiul “sa-i lasam pe ei sa-si rupa gatul primii”.
Rupert Murdoch, mega-mogulul care a impus aceasta decizie – care va fi aplicata si de alte site-uri “legate” de publicatii print, si-a expus in repetate randuri viziunea legata de acest subiect. Pe scurt, omul crede ca va castiga mai mult din banii (putini, de la fiecare) pe care cititorii ii vor plati pentru stirile online exclusive decat banii (teoretic, mai multi) adusi de un trafic consistent, de la advertiseri.
Dupa ce au impus zona de membership, ambele site-uri au cazut, ca trafic, la jumatate – acum introducerea unui “paywall” ii va duce, probabil, la maxim 10% din traficul pe care il aveau inainte. Vom vedea.
Urmarind cele doua site-uri, e evident ca mai ales The Times incearca practic o translatare a printului in online, incercare vizibila inca din layout (foto, mai jos). Poate o miscare interesanta (daca toata lumea ar avea iPad…).
In alta ordine de idei, urmarind platitudinile senzationale pe care le spun redactorii de la The Times in video-urile de prezentare ale noului sistem (oamenii astia, majoritatea trecuti bine de 40-45 de ani, vorbesc de parca ar fi descoperit Internetul ieri) am o strangere de inima, marturisesc. In plus: nu cred ca un singur grup media, fie el si News Corp, poate intoarce roata lumii.
Poate exista o sansa in cazul in care toate grupurile media din lume, mari si mici, ar fi facut aceasta miscare intr-o singura zi. Poate, atunci, ar fi fost o sansa. In plus, masu
