Cea de-a patra ediţie a Festivalului "Tarafuri şi Fanfare", organizat de Jurnalul Naţional şi de Complexul Muzeal Bucovina, s-a desfăşurat la Suceava.
Sâmbătă, 26 iunie, şi duminică, 27 iunie, pe cea mai importantă scenă din urbea bucovineană şi-au etalat măiestria muzicanţi adevăraţi, care trăiesc prin muzică şi pentru muzică. Au venit aşa cum umblă prin satele lor în zi de sărbătoare, care îmbrăcaţi ţărăneşte, care în haine nemţeşti, reinventând prin muzică, preţ de două zile, lumea de odinioară a satului românesc.
N-a fost nimic regizat, nimic artificial, nimic nefiresc. Au intrat pe scenă cu toţii, alături de amfitrionul manifestării, Grigore Leşe, şi au cântat peste cinci ore de dor, de dragoste, de ascultare, de joc. Sonorităţi stranii, străvechi, aduse din toate zonele ţării, dar în acelaşi timp unitare, făcând parte din aceeaşi poveste.
Se ştie că Bucovina excelează prin muzica de fanfară, aceasta fiind nelipsită de la nunţi, înmormântări, hramuri, bâlciuri sau serbări prilejuite de Anul Nou. Fanfara preia repertoriul tarafului, îmbogăţindu-l cu marşuri, cântece de promenadă, de cătănie, de nuntă şi înmormântare, iar taraful rămâne undeva, în plan secund, e considerat mai puţin spectaculos, deci mai neinteresant. În fiecare an înainte de festival, când prof. Ioan Ilişescu stabilea ce fanfare din Bucovina vor participa, ne povestea despre bătrânii scripcari din Bucovina şi tarafurile ţărăneşti din zonă, despre cât de specială şi aproape necunoscută e muzica lor. Anul acesta, la "Tarafuri şi Fanfare" am avut norocul să-i ascultăm. Muzicanţi din Forăşti, din Buneşti, din Bilca au zis din scripcă, tobă, cobză şi fluier. Veterani au fost scripcarii Pamfil Dascălu din Forăşti, de 80 de ani, Dorin Cocârţă din Fundu Moldovei şi Vasile Mucea din Bilca. Când au zis din scripcă, preţ de câteva minute parcă au oprit timpul şi l-au
