Pentru a-şi compune romanele, Diane Wei Liang se foloseşte de cutremurătoarea sa experienţă de viaţă. Ca şi în "Fluturele de hârtie", carte pe care am prezentat-o în această rubrică, şi în "Ochiul de jad" sunt amintite episoade dramatice prin care a trecut.
Scriitoarea s-a născut la Beijing. Copilăria i-a fost marcată de popasul într-un lagăr de muncă, în care au fost închişi părinţii ei, pentru "reeducare". Nici tinereţea nu i-a fost mai fericită. A participat, ca studentă, în anii '80, la Mişcarea studenţească prodemocraţie şi la revoltele din Piaţa Tiananmen, cu urmările de rigoare. Însă Diane Wei Liang s-a salvat - acum locuieşte la Londra, este profesor de management în SUA şi Marea Britanie. Dar evenimentele la care a luat parte o vor urmări întotdeauna.
În "Ochiul de jad" o reîntâlnim pe Mei Wang, un alter-ego al autoarei. Eroina a lucrat o vreme în cadrul Ministerului Securităţii Publice, participând la investigarea crimelor. A renunţat la funcţia bine remunerată şi cu multe avantaje, devenind detectiv particular, având un birou, un secretar, o maşină. Lucrează sub acoperirea de consilier de consultanţă - în ţara ei meseria de detectiv particular nu există oficial. Chiar dacă afacerea nu merge grozav, se bucură de o libertate pe care altfel n-ar cunoaşte-o - îşi face programul care îi convine, îşi alege singură cazurile de care acceptă să se ocupe, frecventează oamenii care o interesează. Îndemnul de a porni pe această cale a fost decisiv din partea unei rude, care, la un moment dat, i s-a confesat cu amărăciune: "Întotdeauna am urmat indicaţiile partidului, mi-am făcut datoria şi am aşteptat toată viaţa ca cineva să-mi răsplătească eforturile. Anul viitor voi împlini 60 de ani şi voi ieşi la pensie. Cu ce m-am ales? Cu speranţe deşarte".
Mei Wang este angajată să descopere o piesă de jad de o mare valoare din perioada
