Suntem in acel moment crucial al procesului muncii, cand a demarat vacanta parlamentara pe intreaga planeta - si nici noi nu facem exceptie.

Vacantele parlamentare sunt cele mai lungi si cele mai dese dintre toate vacantele, fiind reglementate prin legea pe care chiar parlamentarii au aprobat-o, singuri si cu mana lor.

Sa fi avut, de exemplu, bucatarii dreptul de a-si aproba singuri si cu mana lor legile, ar fi existat fara indoiala si o vacanta culinara, bine platita, cel putin de doua ori pe an, iar noi, ceilalti, am fi facut petrecerea de Revelion cu hrana la pachet si toate nuntile cu dar servite la conserva.

Daca nu e vacanta, nimic nu e

Nimeni nu poate preciza daca vacanta este acel respiro de care are nevoie demnitarul, ca sa se refaca, intre doua istovitoare sesiuni ordinare sau, dimpotriva, daca sesiunea este acea perioada dintre doua vacante obositoare, cand demniatrul isi reface muschii, luptand ba cu motiunile, ba cu lipsa de quorum, tocmai in momentul cand inundatiile se anunta cu cod portocaliu.

Dar nici nu-i putem obliga pe parlamentari sa alerge toti, gramada si sa puna umarul in calea apelor la Dorohoi, cand vacanta ii cheama sa puna umarul pe calea aerului, la Otopeni, cu destinatii de vis.

Odata ajunsi, ei vor trimite de la respectivele destinatii, numeroase ilustrate cu textul stereotip "salutari de pe Coasta de Azur": dusmanilor ca sa moara de ciuda, prietenilor ca sa crape de invidie, iar vecinilor ca sa nu se plictiseasca privind la televizor numai inundatii si sinistrati..

La placinte inainte, la puhoi inapoi

Nici PSD, prietenul declarat al saracilor cu drept de vot, nici PNL, prietenul nedeclarat al bogatilor cu drept de semnatura la banca, nu par curioase sa vada la fata locului cum o duc sinistratii, respectiv daca se scufunda ca Titanicul sau daca