În cazul Denisei Novacovici, fetiţa răpită din incinta unui spital din Timişoara, autorităţile au încheiat un capitol – aducerea micuţei în România şi încredinţarea acesteia părinţilor naturali. Elucidarea acestui caz este însă, departe de final. În jurul său plutesc, bine conturate, semne de întrebare care atrag asupră-le atenţia mai cu seamă prin dezinteresul pe care continuă să-l afişeze faţă de elucidarea acestui caz conducerea Spitalului “Louis Ţurcanu” şi, prin acceptarea surogatului de verificare, Direcţia de Sănătate Publică Timiş. Primul semn de întrebare îl reprezintă modul în care este tratat acest caz chiar de către instituţia în care a avut loc incidentul. “Nu s-a facut nicio anchetă internă, conducerea spitalului de la acea vreme a considerat că personalul medical nu a greşit cu nimic”, declarau – cu dezinvoltura cu care ar fi anunţat un minus de scutece dintr-un transport de ajutoare –, reprezentanţii Spitalului de Copii “Louis Ţurcanu”. Greu de înţeles cum nu a existat interes pentru verificarea acestui caz, mai ales că, din informaţii neoficiale, la Spitalul „Louis Ţurcanu” funcţionau, la un moment dat, camere de luat vederi, care puteau „vorbi” despre persoane străine care părăseau incinta, după miezul nopţii, cu un bebeluş în braţe. Antepronunţarea, nejustificată, poate anticipa însă, fie faptul că nu se va apela la ele vreodată, fie că, la o adică, ar putea fi declarate nefuncţionale. În plus, oficialii spitalului şi-au menţinut punctul de vedere şi atitudinea iniţiale, chiar dacă este vorba despre o faptă penală şi, în plus, despre un caz care putea avea un final tragic – bebeluşul putea fi victimă a unei reţele specializate în trafic de organe, fie putea muri dat fiind că era distrofic şi dependent de tratament. Interesant că fetiţa este bine, ceea ce poate duce la concluzia că tratamentul de la Timişoara a fost urmat… În atare situaţie, să fie