„Sperietoare pentru investiţii” – aşa ar putea fi denumită corupţia endemică, instituţionalizată din România, care pune pe fugă orice om de afaceri cu bună credinţă, decis să nu aloce bani pentru şpăgi în vederea obţinerii autorizaţiilor de zi cu zi, necesare funcţionării firmei. Nu spun diletanţii acest lucru, ci chiar ambasadorul SUA. „Ambasadorul SUA în România : «Reformaţi sistemul de justiţie» –Mark H. Gittenstein spune că România trebuie să-şi reformeze sistemul juridic pentru a încuraja investitorii. El arată că explicaţiile Guvernului privind deciziile juridice împotriva corupţiei sunt lente sau opace şi descurajează investitorii străini”, scria luni Cotidianul. Probabil că ar fi putut depune mărturie în acest sens inclusiv companii americane, gen Bechtel, care doar într-o ţară guvernată de „principiile” trecute în revistă de diplomatul american ar fi putut factura cel mai scump kilometru de autostradă din lume. Pentru că în lumea afacerilor cu statul se ştie : nu există factură babană fără comision aferent.

Curentul, marţi ne vorbea despre „Culmea şpăgii! – A cerut un milion de euro mită pentru a nu face publice date compromiţătoare – Procurorii anticorupţie l-au trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe Tonea Chiriac, administrator al societăţii EDM, sub acuzaţia de şantaj”. De fapt, după cum stau lucrurile în România, „culmea şpăgii” despre care vorbesc ziariştii de la Curentul, ar fi fost nu ca deţinătorul informaţiilor publice compromiţătoare să fi cerut mită un milion de euro, ci să nu fi cerut.

Miercuri, Evenimentul Zilei găzduia un necrolog în paginile de actualitate : „Senatul a votat noua Lege A.N.I. – Cruce pe controlul averilor demnitarilor”. Ce s-ar mai putea spune în aceste condiţii? Groparul-şef, senatorul Gyorgy Frunda a ţinut să spună că nu a omorât A.N.I., ci a adus-o „în albia constituţională”. Cu un piet