Constanţa este în aşteptarea turiştilor. După cum arată oraşul şi faleza de la Cazino, de exemplu, cred că îi va aştepta mult şi bine.
Primarul Constanţei a afirmat cu ceva timp în urmă că, din cauza crizei, va fi nevoit să renunţe la organizarea de evenimente şi la anumite investiţii. Se pare însă, că s-a renunţat şi la menţinerea curăţeniei. Altfel nu-mi explic cum de sâmbătă, spaţiul verde de pe bulevardul Tomis era împănat de hârtii, de tot felul de ambalaje, de PET-uri şi de pahare de unică folosinţă aruncate la întâmplare. Supărătoare privelişte chiar şi pentru noi cei care locuim în această urbe, darămite pentru turişti...
O mare bilă neagră pentru Constanţa este şi felul în care arată promenada de la vechiul Cazino. Au curs râuri de cerneală în presa locală şi centrală despre starea avansată de degradare a falezei din Constanţa şi a clădirii de patrimoniu, care reprezenta o veritabilă atracţie pentru turişti. Deşi nu sunt constănţeancă, îmi aduc aminte cum arăta clădirea-monument cu aproximativ 20 de ani în urmă, când, copil fiind, cutreieram de mână cu părinţii pe promenada de la Cazino. Clădirea era semeaţă, îmi aduc aminte, şi nu arăta nicidecum părăsită aşa cum arată acum.
Funcţiona în ea chiar şi un restaurant, unde turiştii se opreau să ia masa, încântaţi de decorul dintr-o altă eră. Acum, când văd geamurile sparte, clădirea gemând a pustiu şi faleza surpându-se cu fiecare zi mai vizibil, am o strângere de inimă. Şi repet, nu sunt constănţeancă. Mă întreb, de ce societatea civilă - organizaţiile non-guvernamentale nu reacţionează, pentru a grăbi o reacţie din partea autorităţilor, inexistentă până acum. E adevărat, Cazinoul e sub contract. L-a concesionat o firmă promiţând să-l readucă la viaţă. Aceste lucru nu s-a întâmplat şi nu pare să se mai întâmple. Mă gândesc că mai există o şansă pentru ca edificiul să fie salvat şi pentru ca t
