Dacă Traian Băsescu a ajuns un fel de bau-bau pentru ăia micii, care îl roagă să nu taie pensia “lu’ mămăica şi tătăica” (bine totuşi că nu şi-a luat o scatoalcă, pentru că a fost obraznic şi dezinformat, pe deasupra), am avut şi reversul medaliei: zâna care împarte ciocolată, chiar şi din jeep. Acuma, nu înţeleg totuşi de ce trebuia să împartă Elena Udrea ciocolata din căruţă sau din teleguţă, de ce i s-a făcut proces de intenţie pe tema asta, cert e însă că localnicii bătuţi de soartă au perceput-o ca fiind mai apropiată de ei şi mai empatică decât domnul preşedinte.
Chiar şi “ţaţa lui Băsescu”, care a declarat după episodul cu preşedintele că s-a enervat că acesta privea pe toată lumea de sus, spune că Elenei Udrea i se citea mila în ochi. Doamnei prim-ministru, cum i-au spus alţi sinistraţi.
E normal, nu pentru că Udrea e femeie, să fie mai empatică, ci pentru că e mai nouă la jocul de-a inundaţiile. Nu e suficient de hârşită prin suferinţa anuală a sătenilor pentru a nu-i mai păsa. Nu are douăzeci de ani de politică în spate şi mai are multe alegeri înainte. Are însă suficientă experienţă cât să nu se ducă în viitură cu cizme de cauciuc Burberry, ca mai tănăra sa colegă, Elena Băsescu, în 2008. Pentru că Elena Udrea învaţă din greşeli, mai ales la capitolul imagine .
Elenei Udrea încă îi mai pasă ce crede electoratul despre ea şi ce sentimente le inspiră, de aceea sătenii ar trebui să-şi pună speranţele mai degrabă în ministrul Dezvoltării Regionale, că va face ceva ca să nu-i ia apele şi la anul, decât în preşedintele ţării. Nu doar pentru că are competenţe în domeniu şi bani de împărţit, ci pentru că va fi judecată pentru rezultate, la alegeri. Pentru că are ambiţie şi nu e la ultimul mandat.
PS: după publicarea textului meu am văzut că şi colegul Viorel Dobran i-a dedicat un text Elenei Udrea. Fireşte, aici unii cititori vor vedea mâ