În anii din urmă, după ce ne-a lovit criza, s-au întâlnit de mai multe ori corifeii lumii contemporane şi s-au certat cumplit. Motiv de gâlceavă: finanţele mondiale. Un timp, cearta s-a încins între cei ce gândesc şi spun deschis că piaţa financiară internaţională e dereglementată, cap de coloană fiind Germania, susţinută de ţări din vestul Europei; şi cei ce susţin că e firesc să fie aşa, deoarece în economia de piaţă trebuie să domine libertatea de iniţiativă, de dezvoltare, cap de coloană fiind Statele Unite ale Americii. S-a discutat mult, s-a făcut puţin. După cum merg lucrurile, probabil că pieţele financiare vor fi în continuare legate mai ales de morală, în sensul că vor fi şi de aici înainte dereglementate în multe privinţe. Iar acolo unde legile juridice nu intervin, trebuie să intervină legile morale, atât cât se pot oamenii folosi de aceste legi. Şi atât cât morala mai este azi o realitate de care pieţele să ţină cont.
Dar problemele legate de reglementări şi dereglementări au deja ceva vechime şi au trecut în planul al doilea; fiindcă primul plan a fost ocupat de un alt conflict. Tot între americani şi vest-europeni. Tema fiind cele două crize care lovesc lumea: recesiunea şi dezechilibrarea bugetelor.
Cazul Greciei, întâmpinat iniţial cu suspiciuni şi ezitări în UE, a condus în cele din urmă la strângerea rândurilor. Şi Grecia a primit un ajutor substanţial. Pretextul - salvarea euro - e mai puţin important. Cu adevărat important este adevărul că dezvoltarea Uniunii Europene se va derula, de aici înainte, sub presiunea unor constrângeri şi complicaţii noi, cu implicaţii evidente şi asupra bugetelor ţărilor europene. Desigur, n-a fost deloc uşor pentru Uniunea Europeană - şi nu este nici acum uşor - să-şi înfrângă reflexele, obiceiurile, conservatorismul. Acum ştim însă că nu mai pot fi amânate măsurile hotărâte prin care să fie schimbat