Pe 14 septembrie 1929, în publicaţia americană The Saturday Evening Post a apărut o reclamă care avertiza în legătură cu bulele financiare speculative, oferind exemplul din secolul al 18-lea al unui grup de francezi atraşi într-o schemă de investiţie în care şi-au pierdut banii, în comparaţie cu investitorul modern, care deţine mai multe informaţii şi poate evita capcanele din trecut. „Cât de diferită este poziţia investitorului astăzi!" anunţa cu entuziasm anunţul. La o lună de la difuzarea acestei reclame, bursa s-a prăbuşit.

„Toţi vor să creadă că sunt mai inteligenţi decât predecesorii lor sau investitorii mai săraci din ţările în curs de dezvoltare", spune Carmen M. Reinhart, economist de la Universitatea din Maryland. „Aceşti oameni se înşală şi putem dovedi acest lucru".

Reinhart şi colaboratorul său Kenneth S. Rogoff au petrecut ani de zile investigând mii de documente pentru a afla motivele eşecului în aproape un mileniu de crizele economice şi falimente. Ei au colindat subsolurile bibliotecilor, au răsfoit revistele îngălbenite ale călugărilor şi au implorat băncile centrale din întreaga lume să le ofere înregistrările pentru datoriile vechi de secole. Au înregistrat manual fiecare constatare, cifră cu cifră, într-un registru uriaş care este inclus în best seller-ul, „De data aceasta e diferit", o reconstrucţie cantitativă a sute de episoade istorice în care persoane inteligente au luat decizii dezastruoase. Este o trecere în revistă panoramică, atât geografică cât şi temporală, care acoperă crizele din 66 de ţări din ultimii 800 de ani.

„Cercetare academică în macroeconomie pune pe primul plan coerenţa teoretică şi eleganţa şi lasă pe plan secundar investigarea datelor concrete", spune Rogoff. Din acest motiv, spune el, aceasta nu a fost utilă în prognoza crizelor financiare sau la evaluarea modului în care s-ar putea ieşi din criză