Despre măslinele siciliene se spune că ar fi cele mai bune din lume. Fructele se culeg din copaci, nu se scutură şi nici nu se lasă să cadă, la coacere. Grija pentru măslina de pe urma căreia trăiesc generaţii de agricultori sicilieni se simte pe toată durata procesului de producere a preţioasei licori.
L-am vizitat la ferma sa ("azienda") din Partanna pe unul dintre producători, Tomasso Assaro. Familia lui vinde ulei de măsline din 1916, iar din 1925 a început să exporte în Statele Unite. Patru generaţii care au trăit înaintea lui l-au învăţat să respecte meseria acelor "maeştri oleari" de la începutul secolului trecut, dându-i, în zilele noastre, noi străluciri. Revoluţia tehnică s-a produs deja; presa de ulei controlată electronic a înlocuit roţile de moară de vânt, maşina l-a înlocuit pe om, acestuia rămânându-i de făcut doar câteva operaţiuni indivizibile.
MĂRCI DE PRESTIGIU
Interesant e că, după zeci de ani de consum frenetic al uleiului rafinat şi dublu rafinat, lumea de azi s-a întors, în preferinţe, la procedeul arhaic de obţinere a uleiului prin presare la rece. Aceste uleiuri au căpătat denumirea de "virgin" şi "extravirgin".
În ferma lui Tomasso Assaro situată în Valle del Belice se prelucrează un soi deosebit de măsline. Este vorba despre măslinele "Nocellara del Belice", a căror răspândire e atestată exclusiv în bazinul mediteranean. Are un fruct cărnos şi rotund, cu o mare productivitate. Uleiul "Oro di Sicilia" se face numai din "Nocellara del Belice" în timp ce "Paesano", un ulei extravirgin "nefiltrat" se obţine chiar şi din Nocellara aduse din restul şi chiar din afara Siciliei.
Mărcile de prestigiu ale lui Tomasso sunt însă "Premium", ulei extravirgin produs din Nocellara del Belice, premiat pentru gustul său intens fructat şi "Partanna", tot extravirgin cu o aromă intensă, folosit îndeo
