Sicilia şi Malta îşi dispută un fragment din Odiseea lui Homer. Popasul de pe Insula Ciclopului, povestea în care Ulise reuşeşte să-l păcălească pe uriaşul cu un singur ochi, aşezat în mijlocul frunţii.
Disputa nu e deloc întâmplătoare. Pe două insuliţe - fiecare aparţinând de câte una dintre cele două "rivale" - se află câte o peşteră în care s-a descoperit câte un schelet de elefant preistoric. Unica fosă nazală, situată în mijlocul frunţii, pare să fi stârnit imaginaţia anticilor.
Până-şi rezolvă sicilienii şi maltezii disputa, mărturisesc că eu înclin să ţin partea "macaronarilor". Şi asta pentru că numai foamea unui ciclop putea să inventeze o reţetă pantagruelică, aşa cum este "pani cunzatu". Imaginaţi-vă o franzelă uriaşă de un kilogram, pe care sicilianca o taie în două, de-a latul, o "deschide" şi-o pune câteva minute numai la cuptor. Apoi, pe una dintre jumătăţi presară sare, piper, oregano şi ardei iute uscat şi zdrobit, după ce înainte a frecat pâinea cu câţiva căţei de usturoi. Stropeşte cu ulei de măsline (din plin). Aşază felii de roşii până acoperă bucata de pâine. Deasupra lor pune fileuri de anşoa şi frunze de busuioc, pe care le acoperă cu cealaltă bucată de pâine (stropită şi ea cu ulei de măsline extravirgin).
"Monstruozitatea" asta culinară e numai pentru un singur om. Ţine loc, probabil, şi de prânz, şi de cină. Ori poate că nu..., dacă sicilienii or fi, într-adevăr, urmaşi de ciclop. Dacă cineva mi-ar fi povestit despre această mâncare a sicilianului trapanez, cel mai probabil nu l-aş fi crezut. Dar am văzut-o cu ochii mei la Sicliamo. Nu, n-am îndrăznit să şi mănânc "pani cunzatu". Doar am gustat. Şi vă jur că n-am întâlnit multe mâncăruri la fel de savuroase. Doar că le prefer în porţii (mai) mici!
Poveşti din Oltenia Italiei
O mulţime de supoziţii şi câteva date istorice precise lea
