“Doamna, ajutati-ne si pe noi cu niste banuti. Cat va lasa inima“.
Ma-ntorc imediat, vocea mi-e foarte cunoscuta. Da, ea si el sunt… Doi oameni carora ingerii lor le-au intins o mana, iar ei le-au intors spatele. Sunt atat de drogati, incat nici nu ma recunosc. Intr-un fel, rasuflu usurata…
Povestea de mai jos s-a intamplat la sfarsitul anului 2007, inceputul anului 2008. Am scris-o pe blogul meu, la vremea respectiva, dar nu am mai scris si cum s-a terminat. Pana ieri, cand m-am intalnit cu cei doi. Atunci am fost atat de dezamagita, incat, pentru cateva clipe, mi-a parut rau ca mi-am sacrificat Revelionul pentru ei. Dar mi-a trecut repede, pana la urma ce e un Revelion? O noapte in care ne facem planuri, planuri care, in general, ies cum o vrea destinul, nu cum am vrea noi…
31 decembrie 2007, ora 22.00
Sunt in masina impreuna cu operatorul Stefan Stoica, cautam oameni ai strazii. Eram curiosi cum isi petrec ei Revelionul: isi pun dorinte la miezul noptii, beau sampanie, se bucura, la fel ca noi?
Ajungem in Grozavesti. Gasim un canal, in care locuiesc 7 oameni. Stoica ii stie pe unii dintre ei… Chiar si asa, se negociaza la sange. Vor bani, altfel nu discuta cu noi. “Sub 3 milioane nici nu deschidem gura”, ne spune sefa, o femeie de vreo 40 si ceva de ani … Ne scotocim prin buzunare. Eu am 1,5 milioane, Stoica, 500.000 de lei. Ultima strigare: 2 milioane. “Va convine, bine, nu” … forteaza nota Stoica.
Primim, intr-un final, acordul si intram. Nu am cuvinte sa descriu cum miroase inauntru. Eu, cu fularul la nas, imi dau tot interesul ca sa rezist. Stoica incepe sa monteze camera de filmat; mie imi vine, dupa 5 minute, sa vomit … Si cand simt ca nu mai pot, fug… Si fug si fug … Afara. Pana ajung, mi se pare ca trece o vesnicie. Nu ma intereseaza nici gandacii cat o nuca, nici sobolanii, de care ma tot impiedic … Doar alerg … Afara,
