Cititul a fost mereu o frumoasă preocupare pentru multă lume. Aşa, în sine. Bucuria de a colora o carte de colorat, bucuria de a frunzări un volum de poezii, voluptatea de a citi un roman de dragoste sau a adnota pe marginea unui studiu academic. Este limpede că vibrăm altfel la Toate pînzele sus şi la Fiinţă şi timp, că trecem prin stări diferite atunci cînd parcurgem versuri de Mariana Marin sau pagini din Raymond Aron. Cărţi şi cărţi, cititori şi cititori. Toate, cu nemiluita. Într-o vreme a imaginilor livrate de televiziuni şi ecranele computerelor, într-un timp cînd nu mai avem timp de nimic şi totul pare să ne irite, într-o vreme cînd veştile rele le dizolvă pe cele bune şi bucuria a devenit ceva rar, vom încerca să selectăm cîteva volume care au ajuns pînă la noi şi să exprimăm cîteva opinii de lectură. Şi atît. Nu punem note şi nici nu vrem să valorificăm critic bucuria cititului. Un model superior, pentru a glosa pe marginea cărţilor, ar fi ceea ce a făcut regretatul şi mult apreciatul de către noi, Lucian Raicu. Cu totul neglijat de către establishment-ul cultural-literar actual, chiar dacă o excelentă antologie de texte i-a apărut anul trecut, la Editura Hasefer. Fără alte multe paranteze analitice şi, repetăm, încercări de valorificare-ierarhizare critică, să ne aşternem la drum. La citit. - Începem cu un volum cumva neaşteptat. Oricum, o ieşire din norma curentă a orizontului de aşteptare editorial. Traducerile din poveste de Luminiţa Voina-Răuţ (Editura Vellant, 2010, o casă editorială recent intrată pe piaţa cărţii româneşti, cu destule titluri incitante, să o spunem neted, de la început, ceea ce este chiar o surpriză plăcută) este o agreabilă surpriză – şi nu prea – a unei distinse traducătoare. Meserie ingrată, cînd e asumată integral şi cu pasiune. Aşa cum se conturează şi din acest volum, unde cărţile, nu puţine, autorii lor, dintre cei mai