Pe lîngă ştirea-bombă, ştirea zilei, ştirile de la ora cinci, principalele ştiri, ştirea tendenţioasă, ştirea inventată şi fel de fel de alte ştiri, mai există o categorie: ştirea de neînţeles, căci iese din logica dominantă. Întoarcerea la Buenos Aires a Naţionalei Argentinei s-a făcut sub rafalele de vitriol ale presei şi cu măsuri speciale de securitate. Autorităţile le-au cerut insistent fanilor să nu meargă la aeroport şi să nu aştepte autocarul pe traseu. Normal. După umilitoarea eliminare în faţa Germaniei, era de aşteptat o revărsare de furie din partea fanilor. Cu excepţia Braziliei, nimeni nu-şi ia fotbalul mai în serios. La victorie, delir generalizat, la înfrîngere, tir susţinut cu ouă, legume şi zarzavat. Fanii argentinieni sigur că au ignorat apelurile oficiale, ocupînd din vreme poziţii strategice la aeroport şi pe traseul autocarului. Cînd eşti Argentina, o înfrîngere cu 4-0 la mondiale, în văzul întregii lumi, nu-i de colea. Nu se mai întîmplase din 1974, cînd Olanda trecuse cu compresorul peste floarea fotbalului sud-american: Uruguay, Argentina, Brazilia. Ca să dea apoi de Germania în finală, cu rezultatul ştiut. Ce mică e, totuşi, lumea fotbalului, nu? Acum, călare pe compresor au fost germanii. „Asfaltaten“ – a titrat Gazzetta dello Sport pe şase coloane, deasupra pozelor cu Klose făcînd o tumbă prin aer şi cu Maradona încercînd să-l consoleze pe Messi. Tango pe sub asfalt În timp ce avionul cu Naţionala Argentinei traversa Atlanticul, la Buenos Aires, marele cotidian Clarin scria despre diferenţa siderantă dintre jocul Germaniei şi cel al Argentinei. Naivitate, diletantism, neghiobie, ruşine, vai de noi. Articol după articol, Maradona şi Messi au fost trataţi de presa argentiniană cu mănuşi, dar mănuşile erau de box. În restul lumii, coup de foudre pentru Joachim Low şi Bastian Schweinsteiger. Low e un geniu elegant, calm şi zîmbitor, iar