Si deodata Ivan se urca pe divan. Punind mina de la mina si gind la gind, bautorii rusi, dimpreuna cu cei sovietici (daca nu cumva or fi integrati si nu se mai stie care pe cine mosteneste), ei bine, acesti rafinati degustatori de elixiruri au constatat ca vinurile basarabene sint toxice, avind un procent nepermis de mare de romanofilie, ceea ce ar face atingere la insasi verticalitatea lui Ivan. Decretarea, la Chisinau, a zilei de 28 iunie ca zi de comemorare a ocuparii Basarabiei de catre Rusia Sovietica a stirnit reactia intempestiva a Kremlinului, iar presedintele interimar Mihai Ghimpu a devenit un fel de persona non grata pentru cei care ocirmuiesc treburile dinlauntru si dinafara ale fostului imperiu tarist-stalinist-brejnevist. Chiar si-n interiorul Republicii Moldova au existat voci care - cum era de asteptat - s-au raliat Moscovei, clamind grozavia acestei decizii, ce nu face decit, in fond, sa consemneze si sa condamne un fapt istoric. Este limpede ca Mihai Ghimpu, prin optiunile si deschiderile sale firesti si romanesti, e resimtit, de multi, ca un ghimpe in coasta. Ce sa faca Ivan, in aceste conditii cind, totusi, nu se mai poate sui pe tanc, spre a-i pedepsi pe cei care isi permit sa spuna un adevar neconvenabil? Ivan s-a suit pe divan: nu-i mai place vinul moldovenesc. Si doar il bau si-i placu, timp de citeva sute de ani. Mofturi, la bautura, n-a facut Ivan niciodata. Pe unde a trecut, in urma lui a ramas uscatul. In iuresul eliberator-pedepsitor, pina si eprubetele in care se conservau broscutele cu oracait stiintific au fost golite. "Krakadili esti?", intreba, mai apoi, disperat. O cada, o balta, un lac, un fluviu, o mare de vin moldovenesc de-ar fi avut, pe tot l-ar fi inghitit Ivan. Si, chiar, de vreo 50 de ani incoace, moldovenii de peste riu (basarabeni numiti) si-au adaptat productia viticola dupa gusturile, nu prea rafinate, dar neostoite, ale