Intrebarea se refera la noi, ca oameni, si poate fi pusa de pe diverse pozitii. De exemplu din perspectiva psihologilor vedem unele lucruri, din punct de vedere religios avem probabil alte raspunsuri, pentru sociologi altele, etc.
Pe de alta parte, raspunsul pe care il da un om la aceasta intrebare ar putea fi valabil doar pentru el. Cineva are o definitie despre sine, altcineva alta, deoarece se identifica cu altceva. O persoana se poate socoti om atunci cand a reusit sa iasa cumva in evidenta, (prin posesiuni, pozitii sociale, asemanarea cu un model, etc.) alta dupa cat a reusit sa descopere umanul din ceilalti si sa ii slujeasca.
Partea frumoasa si interesanta este ca ne putem alege ce inseamna a fi om pentru noi, chiar daca exista presiuni din mediu, ale unor grupuri, asupra noastra. Evident ca puterea lor de influenta depinde de creditul pe care li-l acordam, de masura in care le dam crezare sau le infruntam pozitia.
Modul obisnuit de a da ne construi idealul de om spre care aspiram este prin intermediul valorilor si preferintelor. Pornind de la chemarea proprie cercetam mediul si consideram valoroase anumite moduri de a fi.
Pentru unii, a fi un artist boem este ceva laudabil, pentru altii este doar rezultatul nevoii de afirmare a individualitatii. Sunt oameni pentru care a se jertfi pentru semeni este cel mai frumos lucru, pentru altii acesta e cel mai stupid lucru.
Intr-o varietate asa de larga de optiuni exista totusi o perspectiva integratoare. Este suficient sa privim mai atent la organismele vii precum celulele. Stim despre ele ca sunt atat de perfectionate incat pot lucra chiar cu atomii individuali, (ex. pompele de sodiu din membrane) dar si faptul ca prezinta in mare toate caracteristicile organismelor mari, chiar si fenomenul de invatare (pot construi antigene pentru microbi noi si transmite m
