Avand implicatii sociale majore, conceptul de militarizare a politicii a prins contur in mediile UE inca din 2008, nu doar prin discursul socant al fostului lider sovietic Gorbaciov despre "militarizarea mentalitatilor", ci si prin asertiunile unor celebri analisti de peste ocean care vedeau in evolutia politicii externe a Consiliului European tendinte militarizante, desi era vorba de principii integrationiste.
Ca dovada a sincronismului nostru formal, chestiunea a fost repede adaptata la realitatile dambovitene, unde militarizarea a adus bogat rod electoral. Ca sa nu dea de gol, degringolada doctrinar-ideologica trebuia compensata prin strategii fortoase de disciplinare a partidelor, a membrilor sovaielnici, degraba tradatori si cartitori.
Indeobste militarismul trebuia sa conduca la "Ordnung und Disziplin", ca in formatiunile naziste, fasciste ori bolsevice, insa la noi s-au importat, din fericire, doar formele, uni-formele (rosii, portocalii, albastre) si formulele care au napadit spatiul public cu mult inaintea alocutiunii lui Gorbi.
De ani buni, cum deschizi televizorul auzi: sa traiti (bine), partid - armata disciplinata, campanie de intoxicare, spionita, inamic, dusman de moarte, plan de bataie, de atac, stratagema, strategie, inregimentare, batalie, razboi, confruntare la urne, front, transee, flanc stang, drept, tun, gloante oarbe, bombe, petarde, fumigene, ofensiva, retragere din studiouri, vezi bine, acolo se desfasoara ostilitatile, nu la Rahova, Grivita, fara aer conditionat...
In fata camerelor de luat vederi, dai ca la Marasesti de soldati constiinciosi ai partidului atacand adversarii la baioneta, duelandu-se cu armele din dotare, sabia duhului, clanta si ghiulele verbale, dand ordine si dispozitii luptatorilor de pe baricadele din provincie, unde e grosul prazii. Termenii de mai sus constituie deja un m