Pentru că nu a avut bani să plătească antrenori, tensimenul s-a antrenat singur. El a reuşit performanţa de a ajunge în finala Wimbledon antrenându-se după un program strict, zilnic, câteva ore.
În seara dinaintea meciului de la Londra, tenismenul constănţean şi-a respectat ritualul - acelaşi meniu înainte de fiecare meci. „Mănânc de fiecare dată paste şi friptură de vită“, spune Horia.
Crede că superstiţia lui i-a adus noroc şi la Londra, unde s-a calificat în finala probei de dublu în cadrul turneului Wimbledon, alături de Robert Lindstedt, din Suedia, partenerul de joc.
Primul adversar, fratele
Se antrenează singur, după un program stabilit de el, pe care şi l-a făcut după anii de experienţă acumulaţi. „Dacă aş fi avut bani mi-aş fi plătit un antrenor. Cei de la dublu sunt foarte scumpi, pentru că sunt puţini, din America sau Australia“, mărturiseşte sportivul.
Horia nu s-a antrenat mereu singur, primul ajutor venind din partea constănţeanului Nicuşor Ene, care l-a antrenat în primul an de tenis, de la şapte la opt ani. „Cel mai mult m-a ajutat Ioan Macoveciuc, care m-a antrenat de la 8 ani şi până am plecat în America, la 15 ani“, spune Horia Tecău. „
La început tenisul a fost o joacă pentru mine, dar nu am renunţat şi am continuat să mă antrenez cu fratele meu, Andrei. Tata ne-a adus pe amândoi de mână la tenis. Eu am rezistat şi am performat, dar fratele meu a renunţat. Păcat, pentru că la început a fost mai bun ca mine. Ţin minte că prima dată l-am bătut pe la nouă ani“, spune constănţeanul.
Dor de casă
Imediat cum a început să câştige meci după meci, Horia Tecău a obţinut o sponsorizare peste Ocean, în America, la Florida, la cea mai mare academie de tenis din lume. „Am plecat singur şi ţin minte că mi-a fost greu pentru că stăteam mult departe de familie, dar îmi plăcea să călătoresc, să văd locuri noi. Acolo s