Azi am citit ancheta de pe Hotnews în care se spune că SOV a fost informator al Securităţii. Mi s-a părut un text interesant, dar cu surse documentare atipice, fiindcă pînă acum documentele de acest fel proveneau de la CNSAS. Or documentele folosite în această anchetă vin din alte surse. Pe care autorii anchetei nu le dezvăluie.

Povestea în sine mi se pare cam rocambolescă. Un tip de 28 de ani care are de făcut cinci ani de puşcărie pentru delapidare, e recrutat de Securitate în închisoare pentru a-şi turna companionii de detenţie. Şi deţinutul scrie atunci o declaraţie că va deveni informator, în care îşi alege şi un nume de cod, Nuş. Ca să nu afle puşcăriaşii că-i toarnă? Dar unde îşi scria acest Nuş informările, de avea nevoie de pseudonim, ca să nu se afle că le face? Avea celulă separată, ca deţinut de drept comun? Cu siguranţă că nu, aşa că era luat să ciripească despre ce se întîmplă prin închisoare pe la birouri. Or, din informaţiile mele despre „ciripitorii” din puşcării, ăştia erau folosiţi pentru talentele lor orale şi nu erau extraşi mult timp din colectivele din care făceau parte, ca să se exprime în scris, ca să nu le bată la ochi companionilor de celulă.

Altfel stăteau lucrurile cu şeful de celulă care era periodic luat la întrebări de miliţieni în această calitate, dar nu dădea declaraţii olografe sub pseudonim. De ce-ar fi făcut-o SOV? Ca să nu-l toarne miliţienii puşcăriaşilor? Dacă aveau chef îl turnau cu pseudonim cu tot. Ca să-l folosească drept informator şi mai tîrziu şi să-l aibă la mînă cu hîrtia olografă? De parcă Miliţia avea nevoe de contract scris cu foştii informatori ca să-i oblige să-şi continuie colaborarea cu organele şi după aceea.

Iar dacă Securitatea avea chef să facă convenţii civile cu persoane care aveau de ispăşit vreo pedeapsă de drept comun, o făcea după aceea, nu în puşcărie. După ieşirea lui din puşcăr