A oferi atentii alcoolice, macar in spatiul academic, ramine o agresiune sociala, iar ofertantul, dincolo de eventualele sale bune intentii, un agresor. El este vinovat de vicierea socio-profesionala a unui mediu elitist si, nu in ultimul rind, de amenintarea stabilitatii conditiei fizice si psihice a profesorului universitar. Cred ca era prin 1998 cind un amic britanic - veteran al experientelor academice pe plaiuri mioritice - s-a aratat surprins de omniprezenta alcoolului in mediile noastre universitare. Observatia lui m-a mirat initial, macar dintr-un motiv. Omul provenea, cum spuneam, din Anglia care, fie vorba intre noi, nu este tocmai tara abstinentilor fericiti. Am cutreierat in citeva rinduri pub-uri elizabethane, impreuna cu profesori ai locului, si pot zice, cu mina pe inima, ca blindul ciobanas mioritic pare uneori un ingeras - in privinta virtutilor bahice - pe linga fratele sau mai mare (si mai educat), traitor in perfidul Albion. Un englez mediu da cu usurinta pe git, intr-o singura seara, 500 ml de scotch asortat cu vreo 2-3 l de bere neagra (puternic alcoolizata). Aceasta ar fi ratia de intretinere zilnica. La rigoare, adica in timpul unui party (imprejurare aparuta frecvent in tara lui Shakespeare), numarul litrilor de licori interzise tinerilor sub 18 ani se pierde in viforul halbelor ridicate constant in sus, la indemnul unanim: Cheers! Universitarii nu se lasa mai prejos, tinind pasul cu varul de la periferie, numai ca ei, dintr-un rafinament justificat, prefera vinurile seci si coniacurile subtile (brandy). Poate, odata, daca voi simti impulsul poeian al povestirii pe nerasuflate, am sa va relatez escapada mea nocturna, de la Londra la Sheffield, pe o autostrada cu multiple benzi, intr-un Renault ultimul racnet, in compania unui profesor autohton si a unui (teribil) vin australian. Nici dama care apare in reclama samponului Herbal Essences nu ti