Fotbalul mondial ne-a concediat. N-om fi fost noi mult prea preocupaţi de întâmplarea sud-africană, dar, la vreme de gură cască, ne-am atârnat interesul, atât cât a fost el, de paranghelia lui Blatter. De-acum, n-avem încotro, ne întoarcem cu ceva mai multă băgare de seamă la corvoada greoaie a fotbalului nostru cel de toate zilele. Antrenamentul pe care l-am făcut încercând să învăţăm câte ceva din derapajele Franţei sau Italiei, al Angliei sau al Braziliei nu ne foloseşte la nimic. Fiindcă repetenţii turneului final al CM au cheltuit aiurea o şansă. Ei au însă cu ce să cauţioneze reparaţiile viitoare. Noi privim peste gard dintr-o temeinică ruină şi, ceea ce este şi mai grav, dintr-o încăpăţânare dobitoacă de a rămâne în obişnuinţe păguboase.

Ultimele campionate întâmplate în liga lui Mitică s-au tot chircit într-o mediocritate exemplară. Mediocritate care a anulat şansa vreunei diplome de merit. Competiţia nu a avut decât menirea de a separa chiorii de orbi. În aceste condiţii am aşteptat fiecare pauză dintre campionate ca pe un timp al vindecării, ca pe o şansă a ieşirii din neant. Nici această vară nu a făcut excepţie de la regulă. Am gândit că cel puţin echipele care se regăsesc în frumoase amintiri vor încerca repararea acestui prezent neghiob. Informaţiile care ne parvin însă dinspre zonele de cantonament ale echipelor noastre de primă divizie nu sunt deloc încurajatoare. Dimpotrivă. Cu mici excepţii, răul pare să fie şi mai rău.

Dinamo este echipa care va deschide balul, echipa care va debuta înaintea suratelor în sezonul oficial. Va juca mâine, în preliminariile Cupei UEFA, partida-tur a dublei cu Olimpia Bălţi. Numele adversarului nu tulbură auzul. Moldovenii ne lasă în liniştea noastră şi par a se pregăti doar pentru altădată. Dar incapacitatea moldovenilor de a interveni brutal în treburile interne de la Dinamo nu este capabilă să n