Disputa intre intelectuali ai Puterii si ai Opozitiei sau neinregimentati politic a devenit prima polemica postdecembrista cu subiect si predicat. Ea se circumscrie contextului identitar tulbure al unei clase in plina evolutie.
Din pacate, tinuta moral-filosofica nu mai are aproape nimic din inaltimea spirituala a primului sau puseu interbelic, cand nume grele ale culturii nationale au intrat in dialog pe tema implicarii oamenilor de arta si stiinta in actul de guvernare.
Ca participant la viata publica si cititor de gazete te simti ofuscat cand vezi savanti cazuti in patima politicianista, principala grija fiind desfigurarea inamicilor, si ei carturari, vinovati ca au alta orientare politica. Inseamna ca polarizarea vietii romanesti e una iremediabila daca inteleptii insisi nu se pot acomoda intr-o democratie, cu bune, cu rele, ca perceptia lui "homo politicus" e mai aproape de "zoon politikon" decat de stiintele sociale, filosofie si operele marilor ganditori.
Cuprinsi de sindromul "noli me tangere", "intelectualii lui Basescu" se simt frustrati si chiar maniosi cand detractorii ii asaza in aceeasi linie cu executivul acuzat de agravarea crizei, ceea ce da de banuit: cand au intrat in tabara puterii cu gand sa decida ori sa influenteze ei insisi prezentul si viitorul patriei, stiau bine ca isi pierd statutul independent si se expun ca activisti de partid, pozitie ingrata ce le poate aduce pierderea onorabilitatii de somitati ale culturii, ale stiintei si chiar oprobriul celor nemultumiti de actele alesilor.
In plus, de aici si pana la desfiintarea personalitatilor de alta parere n-a fost decat un pas, facut cu mare usurinta de multi dintre ei, dar si de analisti, comentatori grabiti sa le poarte macar o zi cununa de lauri. Din pacate, prinsi in tot felul de treburi "inalte", activitatea lor stiintific-didactica nu mai
