Nu ştiu câtă lume o cunoştea pe Ramona Dospinescu, fostă Petcu-Lovin, înainte de scandalul cu retrocedărilor.

Nu mi s-a părut niciodată, chiar dacă nu o cunosc foarte bine, o persoană care să-ţi atragă atenţia. Dar, poate mă înşel. S-au spus multe despre viaţa ei, dar mie partea aia chiar mi se pare neinteresantă. Da, este important că soţul ei este mare PSD-ist, consilieri judeţean şi băgat în multe afaceri de succes. Însă, şi mai tare mi s-a părut faptul că Dospineasca, aşa cum o „alintă“ cei din primărie care aleg să fie cât de cât eleganţi (pentru că am auzit şi apelative mult mai urâte spune la adresa ei), a spus verde-n faţă că va fi disponibilizată din administraţia publică locală şi că, de altfel, o doare-n „pix“ de salariul pe care îl lua de la primărie. Adică, de la Mazăre. Are deasupra capului o inculpare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, în dosarul retrocedărilor, alături de Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu şi alţi colegi din primărie. Cum se poate lepăda cineva de echipa alături de care a „lucrat“ terenurile Constanţei? Asta nu înţeleg eu. Normal ar fi ca încă directoarea Dospinescu să fie speriată de ceea ce ar putea păţi în celebrul dosar şi să se lipească şi mai tare de colegii de suferinţă. Pe de altă parte, este adevărat faptul că Ramona nu ar fi prima care a debarcat de lângă Mazăre & Co. şi asta nu exclude în mod automat o apropiere din alte puncte de vedere şi având la bază alte interese. Sau, poate chiar din cauza fricii, cineva, în acest caz directoarea în funcţie a Direcţiei de Patrimoniu din Primăria Constanţa, s-a decis că de una singură îşi poate face dreptate, îşi poate salva pielea sau îşi poate îndulci pedeapsa. Înţelegeri de acest fel se fac de când lumea şi pământul. Iar filmele americane ne arată prea multe exemple de „deal-uri“ cu procuror