Adevărurile sunt relative, până în ziua în care tot ce erai convins că li se întâmplă numai altora ţi se întâmplă şi ţie. La plecarea din spital, i-am făgăduit cardiologului, care mi-a reparat inima pentru nu se ştie cât timp, că voi respecta toate regulile traiului sănătos. Nu fără a observa că sunt privit de domnul doctor cu politeţea scepticului, care-ţi dă întâi o veste bună, ca să nu te sperie prea tare vestea proastă. Nu strică să mănânci sănătos, mi-a zis medicul, dar ce ai dumneata e genetic.

În ultima vreme, ca şi cum geneticienii au decis să nu mai participe la exagerările pedagogice privitoare la devenirea individului, s-au înmulţit informaţiile despre destin, ca structură genetică. N-ai cum să te lungeşti dacă ai genă de scund. Nu te deştepţi, oricât ai toci cartea, dacă n-ai mintea pentru învăţătură. E drept că, după ce birui o mie de cărţi, nu mai eşti la fel de mărginit ca înainte de a o deschide pe prima, dar dacă nu ţi-e scris în genă să izbândeşti în viaţă cu capul, tot în muşchi e baza.

Unele concluzii profund ştiinţifice, care ajung până la omul de rând, sunt de-a dreptul neiertătoare: cu soarta genetică nu te lupţi, fiindcă nimeni nu şi-a contrazis niciodată codul. Cu ce ai de la genă poţi nimeri într-o conjunctură favorizantă, dar asta nu înseamnă că gena a minţit. Înseamnă că în conjuncturi favorizante poţi obţine cu mai puţin ceea ce alţii, foarte dăruiţi în aceeaşi direcţie ca tine, nu obţin nimic. Pentru că n-au nimerit locul, epoca şi circumstanţele.

Concluziile ştiinţifice ale geneticienilor indică însă o compensaţie: nu trebuie să speri în mai mult decât a decis natura, dar dacă stai mereu treaz şi pregătit pentru şansă, vezi, înţelegi, simţi şi foloseşti oportunităţile. E destul de probabil ca geneticienii să ne ofere şi nişte mijloace pentru măsurarea potenţialului conţinut de lanţul genetic. I-am zis p