Austeritatea în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor publice, impusă ca urmare a creşterii deficitului bugetar, are şi efecte pozitive, în sensul că sunt eliminate o serie de contracte controversate, contestate ca neavând un scop şi o finalitate bine definită sau ca fiind, pur şi simplu, inutile. Un astfel de contract a fost considerat şi cel prin care, pentru unităţile militare, inclusiv pentru cele din vestul ţării, au fost contractate servicii de pază de la societăţi private. Dincolo de caracterul său inedit, utilitatea acestui contract, pentru care s-au plătit bani grei, ce puteau întregi bugetul afectat de ajustări negative al Apărării, a fost contestată inclusiv de oameni din sistem. Aceştia consideră contractarea de servicii externe de pază inutilă şi jignitoare. Rămâne, deci, o enigmă motivul pentru care s-a decis că e nevoie ca unităţile militare şi cazarmele să fie păzite cu bodyguarzi, vorbindu-se în acest context de posibilitatea unor contracte atribuite pe criterii ciudate.

Recesiunea a pus punct externalizării pazei

A trebuit, se pare, să se ajungă la un deficit bugetar record pentru ca statul să se decidă să renunţe la ceea ce presa, dar şi oameni din sistem au considerat a fi unul dintre cele mai aberante contracte de achiziţie publică : cumpărarea de servicii de pază pentru cazarmele şi obiectivele militare ale M.Ap.N. Luna mai a fost, în Timiş, ultima în care cazarme ale M.Ap.N. au mai fost păzite de bodyguarzii unor firme private. „În momentul de faţă nu mai avem asemenea contracte în derulare. Serviciile de pază ale obiectivelor sunt momentan asigurate de personalul propriu. S-a decis să se renunţe la contractarea de servicii de acest gen, probabil şi din cauza actualului context economic”, declară generalul de brigadă Gheorghe Simina, şeful Garnizoanei Timişoara.

Un milion de lei pe an pent