Şişeşti, judeţul Mehedinţi
Radu Anton Roman nu s-a întâlnit în drumurile lui prin Mehedinţiul "ancorat" la nordul Dunării cu tuşa Eugenia Dineţ din Şişeşti. Dar tare bucuros ar fi fost dacă s-ar fi întâmplat aşa! Tuşa Eugenia este exact genul acela de om care n-are spaimă de aparate de fotografiat ori de filmat, cochetează cu ele, în vreme ce-ţi explică, aplicat, la ce folosesc uneltele gospodăriei.
"Uite-aşa fac eu zara!", şi-a început dumneaei "discursul" când i-am intrat în ogradă, "mestecând" laptele "pus la acru". "Noi luăm laptele şi-l punem în putinei, şi-l lăsăm două zile, până se face gros, ia, aşa, ca o «şaină», ca un iaurt. Şi-apoi îl mestecăm cum se vede, şi se face bun, bun!"
N-am ajuns întâmplător în ograda mătuşii. Ne-a dus acolo Isidor Chicet, etnologul, de la Drobeta Turnu-Severin. Moldovean prin naştere, oltean prin adopţie, cunoaşte cel mai bine gesturile ritmate de anotimpuri şi praguri pastorale ori religioase ale oamenilor locului. Ne vorbeşte despre ursitoare şi despre zburători, personaje fantastice care încă mai hălăduiesc (în credinţa populară ori de-adevăratelea?!) prin Lunca Dunării.
LECŢIE DE GASTRONOMIE
În vremea asta, tuşa Eugenia a pregătit oalele cu bucate pe care le va pune la fiert. Unde în altă parte dacă nu la ţest? Următoarea noastră "lecţie" de gastronomie "şişeşteană" are loc dinaintea lui. "Ăsta-i ţestul şi-l pun aşa!" - ne arată exact cum trebuie să stea pălăria de lut, mângâind-o o clipă, aşa cum mângâi creştetul unui copil. "Facem focul şi-l tragem sub ţest. Eu decât să dau bani pe pită, mai bine o fac acasă. Am grâu, am tot ce-mi trebuie. Şi-o fac la ţest, că nu merită să dau atâţia bani pe butelie, la aragaz. Vara pun şi câte-un pui, în castron de pământ, cu cartofi, şi-l fac tot la ţest. Iese foarte bun. Aşa-i place moşului!"
Şi pe moş Doru Dineţ l-ar fi plăcut Radu Anton Roman. Are