Ani de zile ne-a încântat cu şlagăre inconfundabile, ne-a colorat viaţa, creându-ne coloana sonora a unei bune bucăţi din viaţă. Sursa: EVZ

Ea ne-a cântat “Te-am vazut, mi-ai plăcut”, ea ne-a îndemnat “Vino, dragostea mea”, iar acum “O floare pentru mai târziu” capătă un sens schimbat, funest. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu unul, fără a deveni patetic, nu am mai avut o astfel de reacţie de la dispariţia prinţesei Diana.

De aceea, speram ca amintirea ei să stârnească suficiente sentimente pozitive pentru ca toată lumea să se comporte cu decenţă. O floare, o lumânare, o vorbă bună, tăcere meditativă, şlagăre vechi şi un remember uman.

Să ni se reamintească să nu fim trişti fiindcă e păcat, să ni se amintească despre “Dragoste de foc”, despre ce “a fost sa fie”. În loc, nu ni se reaminteşte decât cât de scârbavnici reuşim să fim în cele mai delicate momente şi în legătură cu cei mai iubiţi oameni ai acestui neam.

La modul total neprofesionist în care s-au comportat autorităţiăle statului în acest caz delicat, calcând cu picioarele peste memoria unui om, ar fi trebuit să fi înghiţit domniile lor o doză bună nu de pesticid, ci de bun simţ!

Acum ceva timp, citesc că “surse judiciare” declară pentru o agenţie de ştiri că “medicii legişti au încheiat necropsia Mădălinei şi că nu suferea de boli grave, precum cancer”. Ideea că una dintre cele mai apreciate artiste ale acestui popor nu merita în primul rând măcăr un comunicat oficial, demn, este incredibilă.

“Sursele” sunt mereu primele în România, mereu anonime, dar mereu împinse în faţă! Ideea că există “surse” care în loc să îşi facă treaba de anchetatori, dau fuga-fuguţa la telefon să anunţe toate lucrurile posibile după ce doar ce tocmai şi-au scos mâinile din trupul artistei este de neacceptat într-o ţară europeană.

Ideea că dau detalii imunde, care încalcă demnitatea unui om, depăşind