”Pesticidul pe care l-a ingerat Mădălina Manole este o substanţă extrem de toxică pe bază de carbofuran, cunoscută sub denumirea comercială de (…) Produsul este destinat tratamentului culturilor de porumb, cartof, floarea soarelui, soia sau sfeclă de zahăr.

(…) este atât de otrăvitor, încât un singur mililitru din aceast produs poate fi fatal unui om matur. Ingerată, substanţa blochează o enzimă vitală – colinesteraza – decesul survenind în câteva minute.”

Mulțumiți, stimați cititori? Ce mai doriți să știți despre sinucidere? Fragmentul de mai sus, mostră de jurnalism ”așa NU” e dintr-un cotidian autohton, altfel cu pretenții de quality. ”Profesionalismul” e dus până la capăt: articolul prezintă cât se poate de explicit denumirea substanței, însoțită, pentru ca totul să fie clar, și de o imagine a produsului. Și articolul nu se oprește aici. Urmează câteva pasaje în care este descrisă eficiența deosebită a acestui produs asupra vulturilor, coioților și ratonilor în America, asupra leilor și hienelor în Kenya ori asupra maidanezilor în România.

Aștept continuarea: ”Cele mai eficiente metode de a te sinucide”, ”Sinuciderea în 10 pași simpli”, ”Cum te poți sinucide ieftin și rapid”…

… oare nu le-a spus nimeni editorilor și șefilor de la ziarul în discuție (și nu doar lor – știri asemănătoare, e drept, nu cu atâtea detalii, am citit și în alte părți ori am văzut pe la televiziuni) că descrierea modalităților de sinucidere trebuie evitată? Că asta le dă idei și altora? Și povestea merge mai departe. Într-o emisiune TV, fostul impresar al artistei, Lucian Avramescu, vorbea (fără ca moderatorul să-l întrerupă) despre ”poezia” sinuciderii, pornind de la faptul că Mădălina Manole a ales să se sinucidă chiar de ziua ei.

Sper că înțelegeți de ce nu o să dau link către articolul în discuție. La polul opus, vă recomand însă, un alt text, din Hotnews: