Lil Picard a reprezentat un amestec neobişnuit între avangarda europeană şi americană, combinînd rafinamentul citadin al unei intelectuale berlineze a anilor ’20 şi ’30 cu boema americană a anilor ’50 şi arta feministă emergentă a anilor ’60. Scrierile sale critice au conturat o legătură culturală între artiştii americani şi cei germani şi au ajutat la educarea publicului acestora. Dar ea a fost şi o artistă care s-a afirmat prin propriile sale forţe, care apela la forţa happeningului şi a performance-ului, precum şi o poetă care a explorat subteranele artei experimentale – după cum arată şi însemnarea de pe una dintre sculpturile ei: „În Diviziune şi Contrast rezidă Armonia sub mantia colorată de lumină“. Această expoziţie, de mult aşteptată, formată din 70 de lucrări, alcătuită de Kathleen A. Edwards, prim curator la University of Iowa Museum of Art, îmi aminteşte de Lil, cea pe care am cunoscut-o personal: ironică, sarcastică, creativă şi talentată, cum a fost întreaga ei viaţă, ce s-a întins aproape un secol întreg. Aici, la Grey Art Gallery NYU, accentul este pus pe picturile-colaj şi sculpurile-instalaţii într-o bine documentată şi binemeritată retrospectivă. În tinereţe, Lil Picard a luat lecţii de balet şi de canto cu mama scriitorului dadaist Walter Mehring; mai tîrziu, la Berlin, unde a lucrat ca jurnalist, s-a împrietenit cu membri ai grupului dadaist, printre care se aflau şi Richard Huelsenbeck, George Grosz, Emmy Hennings şi Hugo Ball. A emigrat în Statele Unite în 1937, iar în anii ’40 deja expunea în galeriile din Greenwich Village, la Galeria West 10th Street afirmîndu-se ca membră a avangardei feministe. Hans Hoffmann, cu care a studiat o perioadă scurtă de timp, i-a oferit inspiraţia de a folosi cîmpuri abstracte colorate, formate parţial din elemente de colaj. Pictura intitulată Trecerea (1947, ulei şi alte elemente) este una dintre cele m