PD-L este in aceste momente un partid aproape terminat. Incapacitatea de a administra actul de guvernare coerent si eficient. Lipsa oricarei viziuni economice. Disfunctionalitatile intre ministri, intre premier si subalternii sai. Obedienta prim ministrului in fata presedintelui. Haosul politicilor si masurilor anticriza. Minciunile (nici macar jumatate) recunoscute fata de electorat.
Coruptia si clientelismul preluat si continuat cu bravo de catre un partid care isi facuse un program electoral din eradicarea celei mai grave boli a societatii romanesti - toate acestea, si probabil multe altele, fac din partidul democrat liberal o formatiune politica al carei viitor sumbru devine aproape o certitudine.
In tot acest bloc care se supune, in fapt, unei singure vointe si unui singur glas, cel al presedintelui, exista cateva voci ale unor membri care te fac sa nu iti pierzi cu totul si cu totul speranta ca, undeva in viitor, acest partid ar putea renaste din propria cenusa.
Nu neaparat vocea unui Sever Voinescu, critica si ea la adresa conducerii si politicilor dezastruoase ale partidului, nici macar Monica Macovei sau Cristian Preda, care si ei au criticat in mai multe randuri ministrii, premierul sau actul de guvernare in sine, cat membrii simpli precum Cezar Preda sau Gelu Visan, democrat liberali fara functii, insa cu o raportare onesta la adresa partidului si a conducerii sale.
Si Cristian Preda, si Monica Macovei, si mai ales Sever Voinescu atunci cand au criticat si-au orientat tirul ori doar spre Emil Boc, ori catre actuala conducere a partidului, invechita si osificata, ori catre triada ministeriala BVB, insa toate aceste puncte de atac ale lor exprimau, mai mult sau mai putin, si glasul presedintelui. Niciodata, nici unul dintre ei nu si-a indreptat atentia catre Cotroceni, catre punctele vulnerabile ale presedintel
