Exista ceva, un nu stiu ce, la Crin care parca il face sa nu treaca un anumit prag
al increderii. Orice ar spune, oricum ar formula, oricata stilistica si elocventa ar
insufla discursurilor sale, mesajele lui Crin Antonescu nu reusesc sa convinga.
A debutat spectaculos odata cu castigarea sefiei partidului liberal, a atins apogeul
popularitatii in timpul confruntarii directe cu Traian Basescu, de la Cluj, din campania electorala de anul trecut, insa s-a prabusit in momentul in care i-a stat alaturi presedintelui de-o zi al Romaniei, Mircea Geoana.
Dupa ce a fost invins in primul tur al alegerilor, dupa ce si-a tipat furia la adresa mogulilor in seara anuntarii rezultatelor, dupa ce spusese ca Mircea Geoana reprezinta un rau la fel de mare pentru Romania ca si Traian Basescu, a ajuns sa isi ucida toata increderea pe care o transmisese electoratului, sustinandu-l pe Geoana in speranta ca astfel partidul sau va reveni la putere, iar fostul presedinte va fi invins.
S-a inselat, nu pentru ca Mircea Geoana a pierdut alegerile, nu pentru ca Partidul Liberal nu a revenit la putere, ci pentru ca nu a avut puterea sa ramana neutru si fidel drumului si credintelor sale cele mai adanci, exprimate, de altfel, in campania electorala.
Din acel moment, Crin Antonescu a pierdut tot ceea ce castigase - increderea sincera a tinerilor care isi pierdusera speranta in intreaga clasa politica. Prin gestul sustinerii lui Mircea Geoana, Crin a frant speranta ca Romania mai poate avea un politician care sa pretuiasca mai mult principiile, in defavoarea calculelor si a avantajelor imediate.
Chiar si pusa in slujba ideii ca sustinerea acordata lui Geoana a fost facuta in numele inlaturarii raului cel mare, respectiv Traian Basescu, nici asa "tradarea" lui Antonescu nu se scuza. In primul rand, pentru ca electoratul si
